L-am cunoscut pe Petrut Calinescu in vara anului 2011 cand a venit vreo luna la Paris ca sa ii cunoasca pe maramureseni. E un tip timid dar ceva din pasul lui apasat iti spune ca are o idee si e hotarat sa o duca la capat. Acum iata-l expunand la Muzeul Taranului Roman in Bucuresti (19 noiembrie – 08 decembrie 2011) iar in 2012 poate la Berlin. Bucata pariziana a proiectului a fost completata in cadrul unei burse castigate cu programul Rezindente de creatie la ICR Paris.
L-am intrebat pe Petrut Calinescu de unde a venit si incotro merge acest proiect…
De unde a venit ideea proiectului Mandrie si beton?
Trăim o perioada interesantă, se intamplă nişte tranzitii extraordinar de rapide la sat, dar aproape nimeni nu le documentează vizual. Fotografii (şi aici mă recunosc şi eu uneori) au tendiţa de a înregistra exclusiv lucrurile care le par lor pe cale de dispariţie. Ei cred că înregistrează o lume care e pe moarte, salvand-o astfel, decupează doar latura arhaica şi idilică a satului, refuzând tot ce e nou şi astfel se face că mai nimeni nu fotografiează întregul tablou, ce se întâmplă astăzi cu adevarat. Asa ca mi-am propus sa arat cele doua lumi care inca coexista si contrasteaza puternic: cea traditionala si cea moderna, accelerata de castigurile celor care muncesc in strainatate.
Cat ai lucrat la acest proiect? Cu cine ai colaborat si pe ce parti ale proiectului? Este el terminat?
In totalitate am lucrat, puse cap la cap, vreo 4-5 luni, insirate pe parcursul unui an si un pic. Am inceput cu 2 granturi de la World Press Photo si Robert Bosch, apoi am obtinut o finantare AFCN pentru a putea face expozitiasi in cele din urma cu ajutorul ICR-ului Paris m-am putut intoarce aici si am finalizat partea de documentare in strainatate. Momentan finantarile s-au terminat, dar nu si proiectul. Imi doresc foarte mult sa pot publica o carte la sfarsit, dar pana atunci ma gandesc sa vad ce se intampla si prin alte regiuni ale tarii care trec prin situatii asemantoare.
Cum a fost sa te integrezi in cotidianul maramuresenilor de la Paris? Le-ai castigat usor increderea? Ai ramas prieten cu ei?
La Paris a fost greu să-i prind pentru că lucrează de dimineaţa până seara, iar în weekend încearcă să îşi ia ore suplimentare, aşa că, de fapt, am avut puţin timp la dispoziţie ca să îi fotografiez la ei acasă. Mulţi nu voiau să fie asociaţi cu imaginea din străinătate, unde nu locuiesc în condiţii atât de bune ca cele din ţară. M-a ajutat extraordinar de mult un fotograf din Negreşti, Remus Ţiplea, pe care l-am cunoscut la începutul documentării şi am rămas prieteni. Iarăşi, personaje cheie din cadrul comunităţii, Irina din Târşolţ, Moşul Cotroş şi Patrick din Certeze m-au ajutat foarte mult, atât în ţară, cât şi la Paris, şi m-aş bucura să le pot mulţumi şi aici.
Ce s-a intamplat cu proiectul dupa luna de Rezidenta de creatie? Ce vrei sa faci in continuare cu el?
Rezidenţa mea la Paris a fost în luna octombrie iar vernisajul expoziţei de la Muzeul Taranului Român a fost pe 29 noiembrie. In ianuarie sunt in discuţii sa duc expozitia la Berlin, iar in august 2012 va ajunge fix de unde a plecat, in Negresti Oas. De aici ar fi bine sa ajunga si mai departe in cadrul comunitatiilor, la Paris.
Petrut Calinescu : www.petrut-calinescu.com
(OH)
“Il y a encore beaucoup à faire en Transylvanie et à travers la Roumanie en ce qui concerne le patrimoine multiethnique afin de s’assurer que ces trésors culturels et naturels uniques ne se perdent pas“, a déclaré le prince Charles, en visite privée en Roumanie. “Si ces lieux disparaissent, cela ne serait pas une tragédie seulement pour les gens de Transylvanie mais aussi une perte pour toute l’humanité.“
« Paroles de Roumains » est un webdocumentaire participatif au sujet de l’intégration des immigrés roumains dans la société française. Il sera diffusé sur un le site web d’un grand journal d’information à la rentrée prochaine. « Paroles de Roumains » raconte huit histoires d’immigrés venus vivre en France : des anciens, qui sont bien intégrés, mais aussi des nouveaux, qui cherchent encore leur place.
